Prin amplitudinea gândirii sale, prin capacitatea de a surprinde tainele Ortodoxiei, prin deschiderea sa spre frumos, Paul Evdokimov rămâne un teolog original. Semnalăm publicarea la editura Renașterea a volumului „Cultură şi eshatologie. Viziunea iconografică a lui Paul Evdokimov”, semnat de Peter C. Phan, profesor la Georgetown University, din Statele Unite. Volumul – tradus de ierom. Nectarie V. Dărăban și prefațat de pr. lect. univ. Paul Siladi – analizează principalele linii directoare ale teologiei lui Paul Evdokimov.

„Eshatologie, cultură și icoană, trei realități – care la prima vedere par complet străine una de cealaltă, sunt, în viziunea lui Evdokimov, intim interconectate. Prin eshatologie Evdokimov înțelege eshatologia individuală (moarte, judecată particulară, rai și iad) și eshatologie colectivă (sfârșitul lumii, Parusia, învierea morților și judecata generală). Dar în chip fundamental el înțelege eshatologia ca referire la dimensiunea transcendentă a realității în opoziție cu cea imanentă. Pentru el realitatea este autentică și va ajunge la împlinire numai dacă se deschide divinului, numai dacă trece dincolo de limitele ei, numai dacă se transcende pe sine, numai dacă-L conține și manifestă pe Dumnezeu.
Evdokimov ia în considerare cultura în sensul ei cel mai larg și mai general privind omul și activitățile sale. Omul a primit misiunea de a „cultiva” imensa întindere a lumii cu cea mai mare varietate de arte și științe. Dar datorită dimensiunii eshatologice transcendente a realității, cultura trebuie să devină cult, o liturghie cosmică, o doxologie închinată lui Dumnezeu, în timp ce omul însuși, fie el filozof, reformator social, om de știință, artist sau orice altă categorie de muncitor, devine preot, aducând o slujire sacerdotală, transformându-se pe sine și cultura într-un sacrament, o manifestare a lui Dumnezeu. În acest fel cultura pământească devine icoana Împărăției cerești. În mod mai fundamental însă, icoana înseamnă pentru Evdokimov expresia prin excelență a naturii eshatologice a culturii umane și este în sine exemplul suprem de transfigurare eshatologică.” (Peter C. Phan).