„Raportul şi echilibrul fragil dintre sănătate şi boală creează un continuum al devenirii, o experienţă dinamică plină de sens, care ne provoacă la cunoaştere, evoluţie şi transformare.” (Prof. dr. Iolanda Mitrofan , Psihoterapie)
În emisiunea de față a fost continuată abordarea temei Psihoterapia – concept, metodologie și moralitate, în contextul discuției despre Dimensiunea taumaturgică a ortodoxiei sau psihoterapia ortodoxă; dacă emisiunile trecute a fost detaliată dimensiunea semantică a psihoterapiei, si au fost inventariate principalele teorii și metode psihoterapeutice, în emisiunea de față ne-am aplecat, concret, asupra Psihoterapiei pozitive și terapiei familiei (dr. Nossrat Peseschkian).
Începând cu anul 1968, dr. Nossrat Peseschkian (1933-2010), profesor de origine iraniană specializat în neurologie, psihiatrie, psihoterapie și medicină psihosomatică (fondator și director al Academiei de Psihoterapie din Wiesbaden, Germania), a propus o nouă metodă psihoterapeutică, având un „background” (fundal) transcultural și umanist, bazată pe experiența și munca sa de psihoterapeut în domeniul psihosomaticii, numită psihoterapia pozitivă și terapia familiei. El pornește de la ideea că în psihoterapie este importantă nu doar centrarea psihodinamicii asupra recunoașterii bolii, ci și descoperirea capacităților și abilităților înnăscute ale pacientului care îl pot ajuta să facă față acesteia (conform maximei: „când ai nevoie de o mână de ajutor, caut-o la capătul brațului tău”).
În lucrarea sa „If you want something you never had, then do something you never did”, Stories and Maxims, Sterling Publishers, New Delhi, 2012 (12005), dr. N. Peseschkian prezintă psihoterapia pozitivă ca un model holistic, înglobând educația, autodezvoltarea și metodele psihoterapeutice specifice. El evidențiază dezvoltarea psihoterapiei pozitive sub aspect transcultural, mărturisind propriile experiențe legate de copilărie sau cele de specialist psihoterapeut cu origini iraniene.
