Secretul Mesianic (Joi, Săptămâna a XII-a după Rusalii)

de | sept. 9, 2021

Evanghelia zilei: Mc 1, 29 – 35

În vremea aceea a venit Iisus cu Iacov şi cu Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei. Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi atunci I-au vorbit despre ea. Şi venind la ea, a ridicat-o în sus, apucând-o de mână şi îndată au lăsat-o frigurile; apoi a slujit lor. Iar spre seară, când apunea soarele, au adus la Dânsul pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. Şi tot oraşul era adunat la uşă. Iar El i-a vindecat pe mulţi care pătimeau rău de multe feluri de boli şi mulţi demoni a scos afară. Pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru   că-L ştiau pe El că este Hristos. Iar a doua zi, sculându-se foarte de noap­te, a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu şi s-a rugat acolo.

Secretul Mesianic

Dacă Evanghelia după Matei are ca temă specifică Împărăţia ceru­rilor (pro­mul­garea Împărăţiei cerurilor, propovăduirea Împărăţiei ceru­ri­lor, taina Împără­ţiei cerurilor, realizarea istorică a Împărăţiei cerurilor – Biserica şi venirea Împă­ră­ţiei cerurilor), Evanghelia după Marcu are două teme de teologie specifice: „Fiul Omului” şi „Secretul Mesianic”.[1]

Găsim în această pericopă evanghelică referiri la cea de-a două temă de teologie din Evanghelia după Marcu şi anume „Secretul Mesi­anic”. Vom vedea aşadar de ce a ales Iisus această cale a misterului.

Trebuie să ţinem seama de un factor evident în Evanghelia după Marcu. De la un capăt la altul al acestei Evanghelii se observă o perma­nentă preocupare a lui Iisus în a-şi ascunde Mesianitatea Sa. Demonii strigă: „Te ştim cine eşti!”[2]. Iisus le cere să tacă.

În Cezareea lui Filip, când Simon Petru L-a recunoscut a fi Hristos – Fiul lui Dumnezeu, apoi pe Tabor la Schimbarea la Faţă, Iisus le-a po­run­cit apostolilor prezenţi să nu spună nimic până după ce El va învia din morţi.[3]

Făcând apel la tăcere, parcă punea permanent întrebarea: „Cine ziceţi voi că sunt Eu?”. Am putea merge şi mai departe, spunând că nece­si­tatea Patimilor şi Morţii Domnului Hristos e motivul ce îl aduce „Secre­tul Mesianic”.[4]

Uneori Iisus îi ia deoparte pe ucenici pentru a le desluşi mai în pro­funzime cele ce privesc opera Sa. De ce? Pentru că era conştient de dife­renţa dintre me­sianismul iudaic al epocii şi mesianismul Său. Pentru iudei era inacceptabilă con­cepţia Sa mesianică, un Mesia-Ebed Iahve, un Mesia slujitor. Dacă Iisus ar fi spus despre Sine: „Sunt Mesia!”, evreii l-ar fi înţeles în sensul ideii lor despre Mesia şi anume, unul politic şi răz­boinic. De aceea, Mântuitorul a preferat, în faţa lor, numele de „Fiul Omului”, mai familiar evreilor exprimând mai bine starea de umilinţă.[5]

Trebuie să facem însă o remarcă fundamentală: ar fi greşit să cre­dem că prin „Secretul Mesianic” se creează o opoziţie între o falsă con­­cepţie mesianică şi cea adevărată ce nu trebuia divulgată sau între o con­cepţie mesianică ce era accesibilă doar unor iniţiaţi (ucenicii Dom­nului) şi o alta, accesibilă maselor. Creştinismul nu este o religie de mis­tere pentru iniţiaţi. În creştinism taina se percepe numai prin credinţă. Domnul Hristos s-a folosit de acest „Secret Mesianic” pentru că nu a găsit încă în lume o credinţă puternică.

Chiar dacă ucenicii înţelegeau mai bine decât mulţimile cuvântul Domnului Hristos, nici ei nu au sesizat deplin, înainte de Moartea şi În­vierea Sa, sensul persoanei Sale. Taina persoanei lui Iisus nu putea fi descoperită deplin atâta vre­me cât îl vedeau trăind printre ei şi ca unul dintre ei. A trebuit să aibă loc Învierea şi Pogorârea Sfântului Duh pen­tru ca ei să-şi dea seama că Iisus este Hristos.

Înainte de învierea Domnului Hristos au fost şi alte învieri din morţi (în­vierea fiicei lui Iair, învierea fiului văduvei din Nain şi învierea lui Lazăr). Ce tre­buie subliniat este că dintre toate învierile singură învie­rea lui Hristos a fost dum­ne­zeiască. Spune părintele Dumitru Stăniloae:

„Învierea lui Hristos este un fapt unic în istorie. Ea demonstrează dumne­ze­irea Lui. Căci, deşi au mai înviat, după Evanghelii, unele persoane, ele au înviat prin puterea Lui, cât timp era viu, iar cei înviaţi, revenind la viaţa dinainte, nu aduc nici o depăşire a istoriei. Singur El a înviat prin El, după ce a murit, arătând că n-a murit întreg, ci a rămas cu o putere mai presus de viaţa pământească. Şi singur El s-a arătat cu un trup superior celui istoric. Aceasta Îl arată că El este cu adevărat Dumnezeu, venit prin întrupare în istorie spre depăşirea istoriei.”.[6]

Aşadar, a trebuit să se producă învierea dumnezeiască a Domnului Hristos pentru ca ucenicii Săi să poată înţelege „Secretul Mesianic”, să perceapă taina identităţii lui Iisus.

[1] Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, Studiul Noului Testament, Ed. Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005, pp. 128 – 129, 164 – 172.

[2] Mc 1, 24; 1, 34; 3, 11 – 12.

[3] Mc 8, 30; 9, 9; Mt 7, 24; 9, 30.

[4] Mc 8, 31 – 32.

[5] Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, Studiul Noului Testament, p. 171.

[6] Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, p. 143.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Secretul Mesianic (Joi, Săptămâna a XII-a după Rusalii)
Secretul Mesianic (Joi, Săptămâna a XII-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Sfinţii mărturisitori ardeleni

Sfinţii mărturisitori ardeleni

Biserica noastră îi prăznuieşte în fiecare an, pe data de 21 octombrie, pe sfinţii mărturisitori ardeleni, care au pătimit pentru credinţa lor în secolul 18. Sunt cinstiţi în mod deosebit în Transilvania iar pătimirea lor a fost cauzată de rezistenţa lor în faţa...

Reflecții asupra cultului divin

Reflecții asupra cultului divin

Scopul întregii educații catehetice, religioase a creștinului este acela de a-l introduce în Biserică, în trupul mistic al lui Hristos și să îl integreze în viața Bisericii, care este viața de har, de comuniune cu Dumnezeu, de iubire, de unitate și progres duhovnicesc...

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Părintele Gheorghe Calciu își amintește din vremea în care era deținut în temnițele comuniste: „În dimineaţa aceea de Paşti mă rugam lui Dumnezeu să nu vină gardianul acesta (să nu fie de rând în acea zi, căci era cumplit). El până nu bătea trei-patru inşi, aşa ca să...