„Fiule, dacă eşti bolnav, n’o lua în uşor,/ ci roagă-te Domnului, iar Domnul te va vindeca./ Îndepărtează greşala, păzeşte-ţi mâinile curate/ şi de tot păcatul curăţeşte-ţi inima./ (…) apoi fă-i loc doctorului, căci Domnul l-a făcut,/ şi nu-l îndepărta, fiindcă ai nevoie de el./ Sunt împrejurări când izbânda se află’n mâinile lui,/ căci şi el I se va ruga Domnului/ ca prin el Acesta să-ţi dea uşurare/ şi vindecare, ca să scapi cu viaţă.” (Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah [Ecclesiasticul] 38, 9-10, 12-14)
În emisiunea de față este continuată abordarea temei Psihoterapia – concept, metodologie și moralitate, în contextul discuției despre Dimensiunea taumaturgică a ortodoxiei sau psihoterapia ortodoxă; dacă emisiunea trecută a fost abordată dualitatea semantică a noțiunii de psihoterapie, de data aceasta ne-am aplecat asupra teoriilor și metodelor psihoterapeutice.
Urmărind contextul istoric al abordărilor terapeutice, se constată că teoriile și metodele psihoterapeutice au evoluat și s-au diversificat foarte mult (mai ales începând cu a doua jumătate a secolului XX). Cei mai mulți autori consideră că psihoterapia ar putea fi foarte bine definită utilizându-se termenul de psihoterapii (Cf. Ion Dafinoiu, Elemente de psihoterapie integrativă, Editura Polirom, 2001, p.22), datorită multiplelor orientări teoretice existente (fiecare tehnică își revendică apartenența teoretică la una din numeroasele școli și orientări din psihologie). În anul 2007, Asociația Europeană de Psihiatrie a confirmat a 31-a orientare psihoterapeutică, doar în SUA existând, în momentul de față, peste 1000 de metode psihoterapeutice (Prof. Daniel David menționează existența a aproximativ 200 de școli de psihoterapie și a peste 600 de tehnici de intervenție ).
Cele mai cunoscute orientări și metode terapeutice, Recunoscute de Asociația Europeană de Psihiatrie, sunt: terapiile psihodinamice, cum ar fi psihanaliza (la rândul ei de mai multe orientări: freudiană, jungiană etc.), psihoterapia adleriană (care-și are inspirația în scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler), psihoterapia non-directivă sau centrată pe persoană/client (Carl Rogers), terapiile comportamentale (Dollard, Eysenck, Miller, Skinner, Wolpe), terapiile cognitiv-comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis), hipnoterapia (Milton H. Erickson), psihodrama (Jacob Levi Moreno, psihoterapeut de origine română), programarea neurolingvistică sau NLP (Richard Bandler, John Grinder), psihoterapia transpersonală (Stanislav Grof), psihoterapia expresivă (incluzând art-terapia, terapia prin dans și mișcare, drama terapia, meloterapia), psihoterapia narativă (Michael White, David Epston), psihoterapia gestalt (Frederick și Laura Perls), la care se adaugă terapiile biologice.
