Numeroși filozofi greci considerau că seninătatea înțelepților în suferință, și chiar în fața morții, era dovada etalării unei puteri deosebite. Însă spre deosebire de eroii lumii greco-romane, Ap. Pavel le amintește destinatarilor săi eleni că puterea sa derivă din harul lui Dumnezeu. Vasele de lut, spre deosebire de cele de bronz, erau grabnic lepădate. Întrucât lutul era la îndemâna oricui, vasele alcătuite din acest tip de material erau ieftine și ușor de înlocuit dacă se spărgeau sau deveneau impure. Omul, în epocă, era zugrăvit ca fiind un vas slab (manuscrisele de la Qumran, Filon, Xenofon etc.), dar Pavel, plecând de la această realitate, mută accentul: contrastul de putere se stabilește între om și Dumnezeu!
Vasul de lut, însă, are un destin ceresc. Comoara neprețuită este mesajul evanghelic adăpostit în trupul firav de lut – această aparentă inechitate demonstrând că puterea covârșitoare este doar de la Dumnezeu. Ceva nu este în regulă atunci când vasul deposedează comoara de gloria ei, când cutia e mai atrăgătoare decât diamantul din ea. Însă Dumnezeu a hotărât ca și trupul (conținutul exterior și stricăcios) să participe la slava mântuirii și să fie umplut de viață veșnică nestricăcioasă, plină de putere divină.
